Plante aromatice in ghiveci
Mai intai umpleti vasele pregatite dinainte cu un amestec de pamant usor umed. Presarati apoi semintele, dupa care asezati deasupra lor un strat mic de pamant si tasati cu fundul unui pahar sau cu o lingura, pentu ca semintele sa se fixeze si sa prinda umezeala din sol.
Vasul in care ati pus semintele trebuie acoperit cu o folie transparenta de plastic (atentie, trebuie sa aiba gauri pentru ca sa intre aerul) pana cand incep sa se vada plantutele. Asezati rasadnita pe pervazul unei ferestre orientate spre sud, pentru a beneficia de lumina din plin. Pentru a uda pamantul din ghiveci, turnati apa in farfurioara acestuia, nu turmati apa pe deasupra.
Plantarea aromaticelor in ghivece
Cand plantutele au ajuns sa masoare 5 cm, plantati-le pe fiecare in ghivece separate sau rariti-le (taiati plantutele mai firave, lasandu-le astfel pe cele sanatoase si viguroase sa se dezvolte perfect in continuare).
Daca semintele nu au germinat, motivele pot fi urmatoarele: pamatul a fost prea uscat sau prea umed, temperatura prea scazuta, semintele au fost acoperite cu prea mult pamant sau, pur si simplu, semintele nu au fost de o calitate buna.
Pamantul trebuie sa fie nisipos si usor drenabil, iar ghiveciul trebuie sa ii permita asta. Umpleti doua treimi din ghiveci cu pamant, asezati plantele si apoi acoperiti cu un strat de mulci. Trebuie sa udati frecvent, mai ales vara.
O idee buna va fi sa mutati ghivecele undeva cat mai aproape de peretii casei, pentru a adaposti plantele de razele directe ale soarelui, dupa-amiaza. Ghivecele trebuie sa aiba tavite, pentru ca apa scursa de la fiecare udare sa asigure umezeala atat de necesara.
Majoritatea plantelor aromatice cresc bine in conditii similare: aceasi cantitate de lumina, tip de sol, etc., insa o atentie speciala trebuie acordata drenajului. In aceasta situatie, puteti realiza ghivece cu mai multe tipuri de plante, adevarate oaze de parfum si aroma care pot sta pe o terasa insorita.
Plante aromatice care se cultiva usor:
* Busuioc (Ocimum basilicum)
* Cimbru de gradina (Satureja hortensis)
* Menta (Mentha sp.)
* Hasmatuchi (Anthriscus cerefolium)
* Coriandru (Coriandrum sativum)
* Marar (Anethum graveolens)
* Patrunjel (Petroselinum hortense-sativum)
* Maghiran (Majorana hortensis)
Plantele aromatice, precum busuiocul, levantica, usturoiul sau arpagicul, pot fi folosite impotriva daunatorilor altor plante, fiind de ajuns sa le pui in apropierea plantelor afectate pentru a scapa de acestia.
Busuiocul (Ocimum basilicum) este un condiment bine-cunoscut pentru proprietatile sale culinare dar si pentru aroma puternica. Frunzele sale deosebit de aromate se consuma proaspete si pot fi pastrate in congelator, folosindu-se indeosebi in combinatie cu rosiile si usturoiul, in preparerea sosurilor pentru pizza, a pastelor sau mancarurile din peste. Din punct de vedere terapeutic, busuiocul stimuleaza digestia si creste apetitul, favorizand metabolismul.
Busuiocul are nevoie de multa lumina, caldura (peste 20 grade C) si apa, in prima luna de la insamantare fiind recomandat sa se ude zilnic, cate putin. Este o planta anuala ce se cultiva primavara si are proprietatea de a tine daunatorii la distanta, iar amplasata in ghivece, pe balcon, te va feri si de tantari.
Oregano (Origanum vulgare) este omniprezent in bucataria cu specific mediteraneean fiind indispensabil savorii pizzei. Se foloseste mai ales in cobimatie cu rosiile, carnea, legumele fierte sau fripte, maslinele si leusteanul, armonizandu-se foarte bine cu mancarurile picante.
Planta perena poate ajunge pana la 60 cm iar frunzele sale trebuie recoltate inainte de inflorire, fiind intrebuintate mai mult uscate decat proasptete, astfel fiind mai aromate. Uscati oregano atarnand tulpinile intr-un loc intunecos si bine aerisit, dupa care depozitati-l in pungi de hartie sau saculeti de panza, feriti de aer si lumina.
Salvia (Salvia officinalis) folosita in bucatarie si medicina naturista are florile rozalii, fiind un condiment foarte apreciat in bucataria mediteraneeana. Este indicat sa folositi frunzele proaspete pentru ca salvia uscata isi pierde din aroma. Salvia are un gust puternic si usor amarui si este excelenta in condimentarea carnii (de pui, vita sau vitel), stropita apoi cu vin.
In medicina, este un adevarat leac pentru pastrarea sanatatii, utilizandu-se in caz de indigestie, balonare, astm, bronsita, sinuzita, astenie, eczeme si multe alte afectiuni.
Cultivata primavara, salvia va inflori pana toamna tarziu, cand se pot strange semintele pentru anul urmator. Salvia este sensibila la frig, de aceea trebuie expusa in locuri insorite, si necesita o cantitate moderata de apa, pentru ca udatul in exces poate cauza moartea plantei.
Maghiranul (Majorana hortensis) este o planta aromatica si medicinala cu aspect de tufa, ce poate ajunge pana la 80 cm. In gradina poate fi plantat alaturi de cimbru, marar, busuioc si cimbrisor, cu rolul de a indeparta tantarii, avand grija sa inlaturati buruielile din jur, care sufoca repede plantele aromatice.
Maghiranul este o planta perena sensibila la frig (toamna trebuie adusa in casa daca este cultivata in ghivece), fiindu-i prielnic un pamant nisipos, usor acid, bine afanat. Frunzele sale contin uleiuri eterice ce-i dau o aroma si un miros specific, usor mentolat si pot fi recoltate tot timpul anului, daca este crescut in ghiveci. Pot fi folosite proaspete sau uscate pentru condimentarea mancarurilor cu legume, carne de vita, de pasare sau peste.
Terapeutic, maghiranul este folosit in tratarea gripei si a guturaiului, pentru calmarea durerilor de stomac, probleme de circulatie si cresterea poftei de mancare.
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este folosit atat pentru uz culinar cat si ca planta decorativa, frunzele sale fiind intotdeauna verzi, cu flori albastre, albe sau rozii, ce infloresc primavara si toamna.
Crengutele proaspete de rozmarin se usuca intr-un loc uscat si calduros, dupa care frunzele se desprind de ramura si se pastreaza in recipiente inchise ermetic, ferite de caldura, lumina si umezeala.
Frunzele sale mici, sub forma de ace, foarte aromate, sunt folosite pentru aromatizarea otetului, a mancarurilor din peste, carne de pui sau oaie, a legumelor prajite in ulei de masline, precum rosiile, vinetele sau dovleceii, recomandandu-se sa nu se foloseasca in exces pentru ca planta nu-si pierde aroma prin fierbere indelungata.